Piata Unirii, situata in centrul municipiului Timisoara, constituie un punct de referinta in vechea cetate a orasului, intinzandu-se pe o suprafata de 150 x 110 m. Aceasta reprezinta cea mai veche piata a urbei amenajata intr-un excelent stil baroc, dobandind denumirea actuala in cinstea trupelor romane care au intrat in Timisoara la 3 august 1919 si au instaurat administratia romaneasca. Definitivand in aceasta maniera unirea Banatului cu Romania, data a devenit, de altfel, ziua oficiala a orasului.
In decursul timpului, aceasta a purtat si alte denumiri, precum Hauptplatz (Piata Principala), Domplatz (Piata Domului) si Piata Losonczy - in onoarea comitelui Stefan Losonczy, ucis de turci la 1552, cand acestia cuceresc cetatea. Dupa 1717, cand armatele austriece au cucerit cetatea din mana turcilor, ea a dobandit forma actuala, functionand o lunga perioada de timp ca piata comerciala.
Dintre semnificativele obiective turistice ce se impun in perimetrul acestei piete, o nota dominanta o detine Domul Romano-Catolic, a carui proces de constructie s-a derulat de-a lungul a zeci de ani (1736-1774). Arhitectul acestei impozante cladiri a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach, ambii fiind reprezentanti de seama ai barocului vienez. Mai mult, viziunea artistica a arhitectului Fischer von Erlach tatal a stat la baza constituirii unui mare numar de palate din Viena.
Cladirea este realizata in forma de cruce, cu o singura nava centrala, iar coloanele ce o incadreaza de o parte si de alta sustin acoperisul semicilindric. Iosif Riede este cel care a construit ceasurile de pe turnurile Domului. Lacasul de cult dispune de zece altare, dintre care cel principal a fost sculptat in 1775 de catre Iosef Resler. In interiorul acestuia este prezenta si o orga, construita de timisoreanul Leopold Wegenstein. In plus, cladirea detine o cripta in care sunt ingropate personalitati de renume ale istoriei Timisoarei si a Banatului. Spre exemplu, aici se odihneste trupul generalului Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad, care moare la 9 septembrie 1849, participand la despresurarea cetatii asediate de revolutionarii maghiari.